top of page

Japan

Public·5 Clients
Eli Anderson
Eli Anderson

Brandy - E Doar A Mea [WORK]


Vă mulţumim şi apreciem contribuţia dumneavoastră recentă la articolul Fişier:Miley si brandy.jpg, dar noi nu putem accepta materiale supuse drepturilor de autor, fie de pe alte site-uri, fie din publicaţii tipărite. Puteţi încerca să rescrieţi textul cu cuvintele dumneavoastră. Vă invităm să citiţi pagina de bun venit dacă doriţi să aflaţi cum puteţi contribui la enciclopedia noastră.




Brandy - E doar a mea


DOWNLOAD: https://www.google.com/url?q=https%3A%2F%2Fvittuv.com%2F2udlex&sa=D&sntz=1&usg=AOvVaw0fNDzAI8aAEzqlD5MC4pWD



Ne găsim jos și mergem la școală împreună. Acesta este momentul zilei când începem planurile pentru meciul de după scoală - facem planuri de împărțire a echipelor. Este joi și stim că astăzi vecinii nu iși scot covoarele afară iar asta inseamnă ca bara de covoare e doar a noastră.


O istorie posibilă alternativă, ar fi fost încurajarea participării pe piața muncii doar a bărbaților și distribuirea în rol de casnice a femeilor pentru a avea grijă de copii. Așa cum s-a întâmplat în secolul al XX-lea, în procesul de industrializare din multe țări occidentale. Cel mai probabil viața carierelor ar fi arătat foarte diferit, mai aproape de viața suburbiilor vestice, iar jocurile copilăriei ar fi fost altele. Însă istoria reală din România a fost aceea a înrolării la piața muncii deopotrivă a femeii și a bărbatului. Planificatorii socialiști au realizat că e mult mai ieftin să construiești un apartament la doi angajați și să socializezi costurile de creștere a copiilor, prin instituții dedicate (crește, grădinițe, școli). România are și acum una cele mai mici disparități între venitul femeii și al bărbatului.


Acest lucru a dus, în mod inevitabil, la delegarea sarcinii de păstrare a disciplinei în fabrică către muncitorii înșiși, organizați în rețele colegiale care trebuiau să asigure coordonarea și disciplina fiecărui individ. Directorul se interesa doar dacă echipele de muncă erau mulțumite și dacă erau productive ca unități, pentru a putea îndeplini planul. Cu toate acestea, a-ți exprima în mod deschis nemulțumirea era văzut ca un act împotriva sistemului, echivalent cu insubordonarea politică și putea duce la sancțiuni dure.


I once was in a ground floor apartment where the residents made a big hole in the floor and built themselves a staircase to a basement room that had thus become a wine cellar. When the host wanted to offer me a drink, the rug was moved aside, revealing a hatch that opened as the man disappeared into the basement, and then returned with a bottle of plum brandy - "home-made, from the countryside"...


The outside of the apartment is where the block hallway / stair case begins. In most cases, it was dark and abandoned. Not rarely it became an extension of the apartments on the same floor: a plant, a picture and sometimes a table where housewives drank their coffee in the morning and men had their plum brandy or beer in the evening. Downstairs, near the building entrance, unmistakably resided a bench, where people gathered to gossip, much like they did on the benched in front of their house fences in villages. Around the block, on an allegedly common place, especially the ground floor residents farmed a small garden, where they used to grow flowers, cared for trees or even grew tomatoes, which were often eaten long before they were ripe by the children around, much to the anger of the owners.


Primul lucru pe care îl făceau mai toți noii chiriași ai apartamentelor de bloc era să-și schimbe ușa, aceeași pentru toți, cu una care să aibă ceva aparte, care să fie doar a lor. La capătul celălalt al apartamentului începea balconiada, adică lupta cu edilii pentru închiderea balconului. Odată închis, acesta avea cele mai diferite utilizări: atelier de meștereală pentru bărbat, loc de uscat rufele vara și pus murăturile iarna pentru femei, debara sau colț intim de băut cafeaua pentru întreaga familie. Uneori, și geometria austeră a apartamentului devenea una variabilă, unii pereți fiind anulați pentru a reamenaja întreg spațiul.


Să vorbim puţin despre timp? Demult nu mai avem timp pentru ei. Dacă nu avem timp să le facem şi oferim un spaţiu cu atît mai puţin avem vreme să le oferim timp. Timpul îl dedicăm producţiei de bani pentru a cumpăra un presupus timp pentru a-l oferi. Şi cum timpul nu vine, ci doar pleacă, noi nu putem cumpăra decît altceva. Şi atunci cumpărăm un program controlat prin diverse cursuri şi cadouri în speranţa că vom înlocui timpul pierdut pe care ar fi trebuit să li-l oferim. Imaginea părintelui plecat la muncă departe alăturată imaginii copilului singur sau doar cu un părinte sau bunic a devenit iconică. Singur sau doar cu un părinte, dar îngropat în mărfuri ieftine.


Nu ştiu dacă "balena albastră" există în realitate. Poate e doar un mit urban. Însă cu siguranţă ea vine să ne reamintească: noi nu sîntem în siguranţă iar că cei pe care-i iubim noi cel mai mult sînt foarte vulnerabili, tot mai vulnerabili. Şi ce facem? Securizăm totul


Şi asta-i face vulnerabili. Ei se simt în mare nesiguranţă iar singura siguranţă sîntem noi, cei maturi şi mai ales părinţii care le lispesc. Noi le dăm cadouri, multe chei şi control. Noi vrem să-i securizăm şi nu înţelegem un lucru banal: cu cît vom securiza mai mult, cu cît vom avea mai multe chei, camere video şi parole, cu atît vor/vom fi în mai mare nesiguranţă, vom/vor fi mai vulnerabili. Şi în realitate ei au nevoie doar de noi, de puţin spaţiu al lor şi de ceva timp alocat lor. E aît de simplu, dar atît de greu de realizat acum.


Copiii noştri scot aceste sunete pe care noi nu le auzim pentru că ni s-a atrofiat auzul. Şi cînd noi nu-i mai auzim şi nu le mai răspundem ei fac gesturi disperate. Noi nu auzim, nu înţelegem, ci dăm doar vina pe Balena albastră.


Apariția imobilelor moderne, cubiste, construite în stilul "internațional" a determinat în epocă numeroase luări de atitudine, dintre care majoritatea erau critice şi nu se refereau la aspecte tehnice. În contextul în care investitorii, preponderent particulari sau bănci și societăți de investiții străine, vizau în primul rând eficiența și profitul acestor investiții, finanțând construcții care se puteau executa rapid și care să se vândă sau închirieze cu ușurință, aceste modele arhitecturale erau acuzate că doar copiază, importă forme și nu respectă specificul național și tradiția constructivă românească 3 . I.Pascu (1935) considera "casa-oraș a cubismului și a apartemantelor standardizate" ca fiind casa concepției capitaliste prin excelență, iar proprietatea de apartament, "expresia locuinței comunizate și a proprietății colective, care precede comunismul sau chiar îl satisface pe deplin, reducând dreptul integral de proprietate, la mai nimic". 4


Urbaniştii români interbelici, precum T.A. Rădulescu, afirmau că "locuinţa normală într-un oraş mare este locuinţa colectivă în case cu apartamente", chiar dacă "la noi însă, se cere locuinţa familială chiar şi în părţile relativ centrale ale oraşului." 5 C.Sfinţescu identifica doi factori responsabili de această situaţie: faptul că industria şi comerţul erau la începutul lor în România, fapt care impunea necesitatea proprietăţilor urbane "autarhice", cu curţi mari pentru a adăposti tot ceea ce ajută la la buna derulare a vieţii familiale, în care să se găsească mai toate cele necesare gospodăriei şi în care să trăiască şi crească câteva generaţii, precum şi individualismul rasei care nu se împacă prea mult cu curţile comune sau chiar cu apartamente pe scări sau coridoare comune. 6


Evoluțiile teritoriale în aceste cartiere sunt, poate, cele mai interesante. Spațiul odată omogen, a devenit pestriț. În primii ani după căderea comunismului, au apărut chioșcurile, aliniate spontan de-a lungul străzilor. Majoritatea, construite ilegal, au fost între timp demolate de către autorități, doar pentru a fi înlocuite cu alte construcțîi mai rezistente: ori vile noi construite pe parcele de pământ retrocedate legal proprietarilor de drept, ori imobile comerciale sau chiar blocuri, de obicei fără nicio legătură cu structurile existente.


Această ar fi perspectiva optimistă. Una pe care, în calitate de arhitecți, suntem cumva nevoiți săne-o asumăm. Însă nu putem spune dacă retragerea și dezarticularea dintre public și privat sunt doar fenomene temporare sau adevărate semen ale unei noi paradigme a vieții urbane. 041b061a72


About

This group is for all of my clients and potential clients li...

Clients

  • thejourney27
  • Hanah Baring
    Hanah Baring
  • Alfred Popov
    Alfred Popov
  • Landon Diaz
    Landon Diaz
  • Eli Anderson
    Eli Anderson
bottom of page